Geanta Ferraghini

"Cele mai frumoase clipe sunt alaturi de familie si cei dragi. Pe Luna, pe Marte, in Bulgaria, in Turcia, in Brasov, ... , indiferent de loc fiecare vacanta este unica si speciala. Sunt fericita cand reusesc sa evadez in inima unei paduri de la poalele muntilor in zona Lepsa. Vacanta perfecta - locul unde linistea imi inunda mintea si sufletul cu aer curat, buna dispozitie si putere."

– dianciuc

"Sunt unele orase atat de frumoase, incat, abia dupa ce le parasesti iti dai seama de gravitatea cosmarului pe care il traiesti in altele...zilnic.
Vorbesc aici despre Barcelona si Bucuresti, normal. Nu o vazusem pana acum 2 ani si tot ceea ce auzisem despre Barcelona era legat in vreun fel sau altul de Gaudi si de Zara, de zecile de magazine Zara. Ma astepta o surpriza de proportii si este una, pe care o vor gusta-o toti cei ce se gandesc numai la « shopping fara frontiere » sau la o poza cu renumita soparla sau cu dragonul din parcul Guel (unii dintre co-nationali au ajuns sa-l numeasca parcul Gigel fiindu-le imposibil sa-i retina denumirea).
Este surpriza normalitatii! Este acea stare a lucrurilor in care, parca, totul merge bine, fara ca tu sa fii obligat sa faci eforturi supraomenesti. La ce ma refer? Am inchiriat o masina si am mers cu ea in aproape toate locurile posibile si, aproape niciodata, nu am vazut culoarea rosie a semaforului si nici nu am stat cate doua ore in intersectii. Mergeam pe strazi bine luminate si in fata noastra toate semafoarele ne trasmiteau salutul lor verde. Si nu ne opream.
Cred ca nicio masina de acolo nu avea claxon. Poate asa se fabrica la ei… sic! Dupa ce coborai din masina, nu trebuia sa parchezi pe pista de biciclisti sau in locurile de handicapati sau pe spatiile verzi pentru ca erau peste tot acele locuri magice, numite parcari subterane. Peste tot! Minune! Erau oameni cu biciclete, care nu incomodau traficul si care, dupa ce-si terminau traseul, le lasau frumos in parcarile pentru biciclete.
Parcari pentru biciclete?!? Si, dupa ce oboseai foarte tare dupa ore de mers, orice straduta pe care o luai te ducea, in mod ciudat, in vreo piata, unde se vindea inghetata buna si sigur, sigur erau si pomi si poate si chiar un spaniol, cantand incet la o chitara. Stateai bucurandu-te de normalitate. Fara dureri de cap, fara injuraturi sau claxoane. Asta mi s-a parut incredibil in Barcelona. Stiu ca pare ciudat sa te mai minunezi in secolul in care se fac acceleratoare de particule in fata unor semafoare coordonate sau a unor parcari.
Oare locuitorii acestui oras isi dau seama cat de norocosi sunt? Ca au parcuri si parcari, si biciclete, si semafoare coordonate, si strazi asfaltate si, in extra, il mai au si pe Gaudi si puzderia aceea de magazine Zara? Sa povestesc, totusi, si despre unele locuri pe care le-am vazut in aceasta "vacanta ideala".
In prima zi, am parcat masina intr-unul din locurile acelea magice si am pornit sa vedem ce era de vazut. Am cumparat un ghid care prezenta noua trasee. Ideea era sa le realizam pe toate, cumva, dar, pana la urma, am efectuat doar unul si, in rest, ne-am plimbat pe unde ne-au dus pasii. Ciudat este că, in final, am reusit sa vedem cam tot. Or fi avand o anumita logica toate treburile acestea turistice in Barcelona, mai stii? (Sunt usor ironica pentru ca am certitudinea ca exista o legatura).
Primele case, pe care le-am vazut, au fost Batllo si La Pedrera. Am intrat doar in La Pedrera. Mi s-a parut absolut incredibil ca cineva a trait, cu adevarat, in casa aceea si ca, poate, era un om obisnuit cu probleme reale, cu facturi de platit si cu diferite suparari. De ce incredibil? Pentru ca este o casa, ca o poveste, unde nu ar trebui sa traiasca oameni, ci doar personaje fantastice. Era plina de rotunjimi, de culori, de fier forjat care se unduia pe langa balcoanele facute parca din plastilina.
Este o casa care traieste, care nu este patrata cu ferestre patrate si oameni, cel mai probabil, la fel de patrati. Este o casa creativa, iar cand te urci pe terasa este...ei bine, este, iar, incredibil. In departare se vede Sagrada Familia, iar terasa pe care pasesti este plina de forme. Mie mi s-au parut niste tarte uriase cu frisca deasupra, pazite de niste cavaleri arborand coifuri ascutite. Am plecat din casa aceea pentru ca mai aveam si alte povesti de ascultat. Orasul acesta stie destul de multe. Pasii ne-au dus pe Ramblas, o strada extrem de cunoscuta…. din mai multe motive. Magazine multe. Flori, cat vezi cu ochii, si foarte, foarte multi artisti de toate tipurile : dansatori, pictori, comedianti, mimi.
Unul dintre cele mai frumoase locuri, descoperite aici, a fost o piata, o piata cum nu am mai vazut in cartierele noastre, indiferent ca este vorba de Pantelimon sau de Militari. Se numeste la Boqueria si este un fel de gradina Eden. Eu fiind in egala masura o mare gurmanda si un « fin gourmet « , asa imi imaginez Paradisul : MANCARE.
La intrarea in Rai (asa vom numi, de aici incolo, aceasta piata) stateau de straja niste tarabe pline ochi cu ciolane afumate, cu muschiuleti, costite, carnaciori. Toti rumeni si parfumati, numai buni de gustat. Erau si sandwiches-uri facute cu toate cele enumerate mai sus. Intrand, mai bine, in Rai, pe o taraba erau zeci de pahare umplute cu pasta de fructe care stateau in niste ladite pline cu gheata. Nu am mai rezistat. Am luat un suc de mure (delicios) si unul de lamaie, parca (delicios), si…. am mers mai departe. Toate fructele din lume erau acolo - bine sterse, lucioase si proaspete. Piata de peste arata impecabil si avea de toate, de la scoici si raci pana la...orice. Si, chiar langa tarabele pline cu gheata si peste, se afla un restaurant, o tejghea, mai bine zis, unde se facea live cooking. Era coada si nu am ramas. Am ramas cu pofta….
Am iesit din piata si am inceput sa grabim pasul spre port. Statuia lui Cristofor Columb se vedea de la distanta, ea constituind reperul nostru. Cand am ajuns in buza apei, portul acela mi s-a parut cel mai frumos lucru pe care-l vasusem de multa vreme. Este construit un pod de lemn care face legatura cu un complex comercial unde se afla si acvariul.
Ce-i atat de deosebit la podul acesta? Este foarte lat, este din lemn, are banci, iar oamenii stau pe el si dau mancare la pestii, care se vad prin apa limpede. Este atat de bine sa stai acolo si sa simti mirosul puternic de apa sarata si albastra, in timp ce mananci o clatita cu ciocolata si te uiti la pesti! Este aproape perfect! Langa pod, sunt amplasate doua geamanduri, daca-mi amintesc eu, bine, in forma de oameni cu chipul indreptat spre cer. Si eu m-as uita in sus, recunoscatoare. Apoi, am mers la acvariu. Acvariul din Barcelona este ca un fel de tunel subacvatic, iar, pe deasupra ta, trec rechini, nu meduze. Singurul tau efort era sa faci poze si sa te uiti la albastrul lichid de deasupra.
Seara, am mers in orasul olimpic sa vedem fantanile. Auzisem ca sunt splendide. Cand am ajuns la ele, mi s-au parut complet obisnuite. Chiar nu intelgeam ce este asa de spectaculos. Cateva minute mai tarziu, am inteles. A inceput sa se auda o muzica tare frumoasa, iar, deodata, apa s-a colorat sub luminile unor reflectoare ascunse in fantani. Iar apa si luminile dansau in ritmurile muzicii, astfel, incat ajungeai sa ai impresia ca apa canta sau ca luminile tocmai au invatat o partitura noua. Nu puteai sa-ti dezlipesti ochii.
In alta zi, am mers prin parcul Guel. Ma asteptam sa treaca printese pe langa mine si un cal alb purtand un cavaler, care sa-mi strice poza cu casa lui Gaudi. Este un basm. Turta dulce si animale fantastice, si poteci, pe care ai impresia ca doar tu ai mers. La noi, nu este asa, evident. In Bucuresti, toate povestile s-au pierdut, undeva, si nu cred ca cineva le va mai gasi vreodata. Este suficient sa te uiti la cladirile din centrul vechi si sa-ti dai seama ca ceasul a sunat demult ora 12 noaptea, caleasca s-a transformat in bostan, iar pantofiorul de clestar zace spart pe undeva…..
Dar, revin la ceea ce am spus si mai inainte. Dincolo de toate aceste atractii, Barcelona este un oras, care te vrajeste prin normalitate. Prin frumusetea oamenilor, care se imbraca foarte colorat, prin curatenie, prin lipsa cainilor vagabonzi, prin milioanele de locuri, in care poti sa stai, pur si simplu, si sa te odihnesti, prin paella cu fructe de mare, scoici si raci, tortilla de patatas, gazpacho (supa de rosii rece) si fabada (fasole). Un pahar de vin spaniol - de preferinta, Rioja - este ceva ce, iarasi, nu trebuie ratat sub nici o forma.
Daca ar fi sa dau un sfat, pentru o vacanta perfecta, acela ar fi « sa arunci ghidul si sa o iei usor la pas, pe oriunde, prin Barcelona. Te va astepta, indiferent de optiune, un final de poveste fericit.



"

– Doina Ana Butman

"Vacanta ideala pentru vara asta trebuie sa cuprinda niste elemente clasice: mare si munte destul de aproape(daca nu exista munte, macar niste faleze de catarat), si niste elemente de noutate. Nu am incercat pana acum surf si scubba diving. Cred ca vara asta ar fi numai buna pentru asa ceva :). In afara de elementele legate de locatie, vacanta ideala trebuie sa il includa pe prietenul meu(asta e obligatoriu) si alti prieteni pusi pe distractie(de dorit). Sa recapitulam...avem locul perfect, compania perfecta...cred ca nu mai lipseste decat buna dispozitie si o stare perfecta de sanatate pentru o vacanta cu adevarat memorabila."

– Cristina Pelerini

"Vacanta ideala inseamna pentru mine sa fiu in mijlocul naturii, in creierii muntilor, cu cortul si rucsacul in spate, cu prietenul meu si cu catelusa noastra. Sa mergem pe creasta sa vedem cum ating razele roarelui norii cei mai inalti si cum se lasa roua pe iarba. "

– Berta Toma

"Vacanta ideala, ar fi sa plec departe cu iubitul, intr-o zona exotica, unde sa am ocazia sa dau frau liber tuturor fanteziilor mele de relaxare si distractie..As alege un hotel cu all- inclusive, as sta la plaja, dar mai ales as opta pentru un hamac, un cocktel racoritor la umbra unui palmier, un masaj de relaxare, cam asta as face pana la amiaza...Apoi as dormi, as merge si as vizita zonele arhitecturale cele mai importante din zona, ar hoinarii prin moll-uri, iar seara in club, as dansa salsa sau dansuri latino..As merge a doua zi in parcul de distractii, as manca fara retinere tot ceea ce mi se pare mai apetisant si divers in zona respectiva, as face multa multe poze, iar seara m-as plimba romantic sub clar de luna..Astea ar fi doar 2 zile din visul meu de vacanta...."

– gabriela muresan